Pentru ca nu cumva să creadă cineva că un astfel de om nu constituie o ameninţare gravă la adresa bisericii, apostolul îl înfierează, numindu-l un stricat care păcătuieşte, fiind condamnat prin sine însuşi, (verset tradus după ediţia CLV, Bielefeld, Germania, întrucât este mult mai apropiată în acest punct de traducerea engleză folosită de autor în comentariu, n.tr.). El se „auto-condamnă" întrucât ţine morţiş la răutatea sa, chiar după ce a fost avertizat de creştinii responsabili.