Tit mai avea datoria de a le aduce aminte credincioşilor din adunările cretane despre responsabilităţile lor faţă de stăpânire - faţă de autorităţile locale şi de stat. În viziunea creştină, toate guvernele sunt rânduite de Dumnezeu (Romani 13:1). Un regim poate fi foarte necreştin sau chiar anti-creştin,. dar orice guvern este mai bun decât nici un guvern. Absenţa guvernului înseamnă anarhie. Or, oamenii nu pot supravieţui multă vreme în condiţii de anarhie. Chiar dacă un dregător nu-L cunoaşte personal pe Dumnezeu, el este „unsul Domnului" în privinţa poziţiei oficiale pe care o ocupă şi ca atare trebuie respectat. Creştinii trebuie să fie supuşi dregătorilor şi autorităţilor. Dar dacă un guvern îşi părăseşte sfera rânduită de Dumnezeu şi-i comandă credinciosului să nu se supună lui Dumnezeu, atunci credinciosul trebuie să refuze, bazat pe principiul de la Fapte 5:29: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni." Dacă va fi pedepsit, să suporte această pedeapsă în linişte, acceptând-o ca pentru Domnul.