Tinerele femei trebuie învăţate să fie cumpătate, adică să-şi dea seama ce se cuvine să facă ele ca surori creştine şi de ce extreme să se ferească. Ele trebuie să fie curate (dând dovadă de castitate), credincioase soţilor lor şi evitând necurăţia în gândurile, cuvintele sau acţiunile lor. Ele trebuie să fie gospodine bune. Trebuie să-şi dea seama că aceasta este slujirea divină pe care au datoria s-o desfăşoare pentru slava lui Dumnezeu. Femeile mai vârstnice trebuie să imprime în surorile tinere gândul că este o onoare deosebită să-L slujească pe Domnul în familie ca soţii şi mame, mai degrabă decât să fie angajate în servicii în afara căminului, neglijându-şi astfel familia. Femeile tinere trebuie să fie învăţate să fie bune - adică să trăiască pentru alţii, să fie primitoare de oaspeţi, să fie amabile şi generoase, iar nu egocentriste şi posesive. Ele trebuie să fie supuse soţilor lor, recunoscând că ei sunt capii familiilor. Dacă o soţie este mai talentată şi mai capabilă decât soţul ei, în loc să-l domine, ea ar trebui să-l încurajeze şi să-l ajute să-şi asume un rol mai activ în familie, ca lider şi să slujească în biserica locală. Dacă este ispitită să-l cicălească, trebuie să se împotrivească ispitei, înlocuind cicăleala cu lauda la adresa soţului. Toate acestea trebuiesc făcute pentru a păzi cuvântul lui Dumnezeu, ca să nu fie hulit sau discreditat. Pe tot cuprinsul acestei scrisori, Pavel este conştient de ocara ce este adusă cauzei Domnului atunci când copiii Săi trăiesc o viaţă ce nu corespunde mărturiei lor.