În mod concret, femeile mai vârstnice trebuie să le îndemne pe cele tinere. Anii îndelungaţi de studiere a Bibliei şi de experienţă practică o învrednicesc pe o asemenea soră creştină să împărtăşească uneia mai tinere sfaturile ei preţioase, la început de drum. Altminteri fiecare generaţie ar trebui s-o ia de la început, repetând greşelile celei precedente, şi trebuind să înveţe din experienţa proprie. Deşi responsabilitatea predării este aşezată aici pe umerii femeilor mai vârstnice, orice persoană tânără va cultiva prietenia creştinelor mai în etate, solicitându-le sfaturile şi căile de îndreptare.

Femeile tinere trebuie învăţate să-şi iubească soţii. Dar asta înseamnă mai mult decât a-i săruta când ies pe uşă, mergând la serviciu. Sunt incluse aici o sumedenie de modalităţi prin care o soţie poate să demonstreze că îl respectă cu adevărat - recunoscându-i rolul de cap al familiei, neluând nici o decizie majoră fără el, ţinându-şi casa în ordine, îngrijindu-se de aspectul ei exterior, nedepăşind posibilităţile lor financiare, mărturisind imediat şi iertând cu bunăvoinţă, păstrând liniile de comunicaţie întotdeauna deschise, abţinându-se de la criticarea sau contrazicerea soţului de faţă cu alţii şi acordându-i sprijinul când lucrurile nu merg bine.

Ele trebuie învăţate să-şi iubească copiii - citindu-le din Biblie şi rugându-se cu ei, întâmpinându-i când se întorc de la şcoală sau de la joacă, disciplinându-i ferm dar drept şi mulându-i pentru slujirea Domnului, mai degrabă decât pentru lume şi pentru iad.