Episcopul trebuie să fie sănătos în credinţă. El trebuie să se ţină cu tenacitate de doctrinele sănătoase din punct de vedere spiritual pe care ni le-a dat ca învăţătură Domnul Isus şi apostolii şi care au fost păstrate pentru noi în Noul Testament. Numai atunci va putea el să dea sfinţilor un regim nutritiv echilibrat de învăţătură sănătoasă, reducându-i la tăcere pe cei ce vorbesc împotriva adevărului.
Acestea sunt calităţile pe care trebuie să le întrunească cei ce sunt călăuze duhovniceşti în adunarea locală. Trebuie remarcat că nu se spune nimic despre statura fizică a cuiva, despre realizările pe planul culturii sau educaţiei, despre statutul social sau iscusinţa în afaceri. Chiar şi un măturător de stradă gheboşat, cu puţină educaţie sau chiar fără pregătire intelectuală poate fi un presbiter calificat pe baza staturii sale spirituale. Afirmaţia pe care o auzim adesea că un om de afaceri cu mari succes pe plan economic ar poseda exact calităţile de care e nevoie ca să fie lider în biserică pur şi simplu nu este adevărată.
Un alt punct pe care trebuie să-l menţionăm este faptul că imaginea pe care o prezintă Scriptura despre un presbiter evlavios nu este aceea a unui om care aranjează cine să fie invitat să vorbească la biserică sau care să se ocupe de reparaţiile clădirii sau de alte chestiuni administrative. Nicidecum! Adevăratul presbiter este profund şi vital angajat în viaţa spirituală a bisericii, prin învăţătura pe care o dă, prin sfaturile, îndemnurile, încurajările, mustrările şi îndreptarea pe care le oferă.