Evident, când se referă la învăţători i falşi, adică la iudaizatori, Pavel spune că ei mărturisesc că îl cunoscut pe Dumnezeu, dar cu faptele îl tăgăduiesc. Ei se dau creştini, dar practica lor nu se potriveşte cu mărturia lor. Apoi, pentru a amplifica această aspră condamnare, apostolul spune că sunt o urâciune, nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună (descalificaţi). Comportarea lor personală era lamentabilă. În ochii lui Dumnezeu, ei trăiau în totală neascultare. Cât priveşte faptele bune faţă de Dumnezeu sau faţă de om, acestea nu valorau nimic. A vorbit oare Pavel mânat de dragostea creştină, când s-a exprimat cu cuvinte atât de aspre la adresa altora? Răspunsul este un hotărât da. Dragostea niciodată nu trece cu vederea păcatul. Oamenii aceştia perverteau evanghelia, dezonorând Persoana şi lucrarea Domnului Isus şi ducând la pierzare sufletele oamenilor. A fi îngăduitor cu asemenea oameni este un păcat.