Aici Pavel îi aminteşte lui Tit cu ce fel de oameni are de a face. Această caracterizare de o deosebită francheţe şi causticitate se potrivea învăţătorilor falşi şi în general cretanilor. Pavel îl citează pe Epimenides, unul din proprii lor purtători de cuvânt, care a trăit în jurul anului 600 Î.Cr. şi care i-a numit mincinoşi, fiare sălbatice, mâncăcioşi leneşi. Se pare că fiecare popor îşi are trăsăturile naţionale, dar cretanii erau neîntrecuţi pentru depravarea lor. Erau mincinoşi inveteraţi. Erau ca nişte fiare sălbatice, trăind doar pentru a-şi satisface cele mai josnice şi mai sălbatice patimi. Ca unii care făceau alergie la muncă, fiind dedaţi la lăcomie şi îmbuibare, ei trăiau doar pentru plăceri, neavând loc în viaţa lor pentru mersul la biserică.