Profeţii ei sunt necredincioşi iar preoţii ei profani. Feinberg comentează pe această temă:
În versetul 4 avem singura condamnare a profeţilor în această carte. Ei erau vinovaţi de uşurătate şi de tratarea neglijentă a chestiunilor de cea mai mare importanţă. Nu era nici o gravitate sau statornicie în viaţa sau în propovăduirea lor. Erau perfizi, pentru că erau infideli faţă de El pe care pretindeau că-L reprezintă, mai degrabă încurajându-i pe oameni în apostazia lor faţă de Domnul. Prin faptele lor rele ei profanau lăcaşul de închinăciune; tot ce era sacru se prefăcea în profan în mâinile lor. Ei violentau legea prin faptul că denaturau sensul ei clar şi intenţia ei nedisimulată când o predau poporului.