ard de sete, tot n-aş bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de păcate.
mor de foame tot n-ating
otrăvite
Spre care ne-ncetat mă-mping
şi ispite.
mor de frig, nu mă-ncălzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pândesc
Iubiri îndurerate.
mor în drum, tot n-aş intra
casa blestemată
Ce ar zdrobi şi-ar ruina
Iubirea mea curată.
umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul-mi întinde
zac în şanţ, să mor sărac
Pe Domnul nu-L voi vinde.
Mai bine plîng acum, un ceas,
cu Domnu-n părtășie
fără Hristos rămas
plîng o veșnicie!