Rut a rămas la picioarele lui până către zorii zilei. Boaz i-a umplut mantaua cu şase măsuri (efe) de orz. Acest gest a avut darut de a o asigura pe Rut de dragostea lui profundă, demonstrându-i lui Naomi că va împlini fără preget tot ce trebuia făcut.
Rut era o femeie cu un caracter nobil, fiind implicit demnă de bunătatea arătată ei de Boaz. Dar noi suntem păcătoşi netrebnici. Şi totuşi Domnul şi-a întins aripile deasupra noastră, primindu-ne aşa cum eram. Ne-a încărcat de daruri ale Sale, încurajându-ne cu promisiunea că va reveni şi va da curs căsătoriei. Mântuirea noastră este încheiată, fiind o lucrare isprăvită. Dar gustarea din binecuvântarea deplină a unirii noastre cu El este un eveniment pe care continuăm să-l aşteptăm, tânjind de dor după clipa revenirii Mirelui iubit.
Când Naomi a aflat tot ce s-a întâmplat, i-a spus lui Rut să stea liniştită şi sa aştepte desăvârşirea acestei complexe succesiuni de evenimente.
De multe ori aceasta este partea cea mai grea a credinţei-când nu mai e nimic de întreprins, când nu mai rămâne nimic de făcut decât să aştepţi în răbdare până când Dumnezeu va lucra după voia Sa cea bună şi desăvârşită. În momente ca acestea ne împresoară îndoiala şi se strecoară neliniştea.