„Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţea mea.“ Aici vorbeşte un om temător de Dumnezeu, care nu trece nepăsător pe lângă străduin-ţele lui Dumnezeu pentru el. Din contră, el pare să se bucure că Dum-nezeu l-a luat în şcoala Sa.Da, mulţumiri să-i fie aduse Domnului: El ne educă şi pe noi! Ce s-ar alege de noi, dacă ne-ar lăsa în voia noastră? Iacov şi David sunt două exemple ale educaţiei lui Dumnezeu cu privire la copiii Săi.Primul, fără să-L întrebe pe Dumnezeu, a mers propriul său drum; dar Dumnezeu nu l-a pierdut din vedere şi până la urmă a trebuit să-i luxeze articulaţia şoldului. „Şi răsărea soarele peste el când trecea de Peniel; şi şchiopăta din şoldul său“ (Geneza 32.25, 31). Acest eveni-ment a adus o cotitură binecuvântată în viaţa lui Iacov; el a învăţat de-pedenţa de Dumnezeu şi a devenit un adevărat închinător. În această poziţie doreşte Domnul să-i aducă pe toţi ai Săi. În David avem un credincios care de asemenea a fost învăţat de Dumnezeu; ca urmare a temerii sale de Dumnezeu, educaţia a adus unele roade preţioase spre slava lui Dumnezeu.