Ca mulţi alţi psalmi, şi acest psalm are ca subiect profetic rămăşiţa iudaică. Totuşi, nu vrem să ne oprim la această particularitate, ci să privim la căile lui Dumnezeu cu ai Săi. David se afla în mare strâmtorare. Cauza acesteia nu ne este cunoscută, dar ea a fost adusă de Dumnezeu. Împrejurările dureroase, prin care trebuie să trecem uneori, sunt adesea un mijloc în mâna lui Dumnezeu spre reabilitarea noastră. Poate am pornit încăpăţânaţi pe o cale proprie, iar acum trebuie să gustăm consecinţele, de care Domnul în providenţa Sa înţeleaptă nu ne poate scuti. La fel ca David, atunci ne vom ruga: „În credincioşia Ta, răspunde-mi... Şi nu intra la judecată cu slujitorul Tău...“ Prin experienţele făcute, noi vom învăţa câte ceva şi vom fi mai chibzuiţi să rămânem în apropierea Domnului. Aşa va fi întotdeauna când sufletul stă curat şi sincer în faţa lui Dumnezeu. Astfel, pedeapsa nu rămâne fără rod binecuvântat. – În ce necaz a putut să fie David, când a înălţat o rugăciune aşa de insistentă spre Dumnezeul său! În acelaşi timp îl vedem deznădăjduit şi cuvintele lui arată necaz mare: „Pentru că vrăjmaşul urmăreşte sufletul meu, îmi calcă viaţa la pământ.“ Câţi credincioşi au trăit situaţii asemănătoare în timpuri de prigoană şi au jelit în consternarea lor: „Duhul meu este copleşit în mine, inima mea este nemângâiată înăuntrul meu“! Domnul permite uneori să se ajungă aşa de departe, încât orice perspectivă după ajutor pare să fi dispărut. Şi totuşi, El este acolo; El urmăreşte cu atenţie şi cu dragoste desăvârşită gradul încercării şi nu permite să meargă mai departe decât este neapărat necesar şi serveşte proslăvirii Sale; a se compara cu Maleahi 3.2-3; 1 Petru 1.6-7. Ce bine să ştim că Cel care face această lucrare a curăţirii este plin de milă şi simte cu noi orice durere! În Isaia 63.9 citim: „În toată strâmtorarea lor, El a fost strâmtorat şi Îngerul dinaintea feţei Lui i-a salvat.“