Aici avem câteva învăţături, pe care dorim să le folosim în umblarea noastră practică. Înaintea noastră vedem un om temător de Dumnezeu. Rugăciunea este pentru el o preocupare serioasă: „Rugăciunea mea să se îndrepte ca tămâia înaintea Ta...“ Nu am înălţat uneori câte o rugăciune fără să fim foarte conştienţi că am păşit înaintea Domnului? În cazul lui David vedem că stătea cu mare respect înaintea Dumnezeului său. Să fim în această privinţă imitatorii lui!Şi versetul 3 conţine un gând important. Un slujitor al Domnului scria despre acesta: „Poate că stăm cu adevărat şi în sinceritate de partea Domnului; dar cât de mult slăbeşte mărturia noastră un cuvânt nerăbdător sau arogant sau jignitor! Acesta îi dă duşmanului un punct de sprijin şi aduce sufletul într-o poziţie incorectă faţă de Dumnezeu.“ În epistola lui Iacov citim: „Dacă cineva nu greşeşte în cuvânt, este un om desăvârşit, capabil să-şi înfrâneze, de asemenea, tot trupul“ (capitolul 3.2).