Iată câteva din beneficiile sau recompensele înţelepciunii:
Sfaturi bune (v. 14a) Judecată sănătoasă (v. 14b) Priceperea (v. 14c) Tăria morală de a face ceea ce este drept şi de a te împotrivi răului (v. 14d) Capacitatea de a fi un bun lider (v. 15a, 16a) îndemânare în administrarea justiţiei (v. 15b, 16b) Sentimente de afecţiune şi de bună tovărăşie (vezi Ioan 14:21) (v. 17a) Acces liber la oamenii de treabă (v. 17b) Bogăţii durabile, însoţite de onoare şi neprihănire (v. 18) Un caracter admirabil, care valorează mai mult decât aurul de mare preţ sau decât argintul scump (v. 19) Călăuzire pe cărările neprihănirii şi dreptăţii, încununată cu bogăţii din belşug (v. 20,21).
Am menţionat deja că pasajele acestea ce se ocupă de înţelepciune se pot aplica cu deplină siguranţă la Domnul Isus, întrucât NT îl numeşte înţelepciunea (Matei 11:19; Luca 11:49; 1Corinteni 1:24, 30; Coloseni 2:3). Nicăieri nu este această aplicaţie mai clară şi mai frumoasă decât în versetele următoare. Biserica Creştină din totdeauna a interpretat acest verset ca referindu-se la Domnul Isus Cristos.
Aşadar, ce aflăm despre Cristos în „acest specimen nobil de elocvenţă sacră?"