Ellicott a definit acest verset scena finală a vieţii desfrânatului, a celui care a refuzat să facă uz de stăpânirea de sine. Acum plăteşte cu viaţa pentru neascultarea sa. „Pentru că n-a avut minte, moare; totala lui nebunie îl ruinează" (Moffatt).
Poetul Sheiley este o grăitoare ilustrare a adevărului din acest verset. În înfumurarea sa, el a luat în derâdere ideea unei căsnicii monogame, ca şi când a se căsători cu o singură femeie ar fi însemnat să dezamăgească pe o mie de alte femei. Rezultatele modului său de viaţă, după Griffiths, au fost despărţiri, sinucideri, copii nelegitimi şi. gelozie.
Sampson se întreabă „dacă a mai trăit vreun alt poet care să lase în urma sa un şir atât de lung de dezastre ca cel lăsat de acest «minunat dar neputincios» înger."