Mai întâi, trebuie să ne predăm pe de-a întregul, cu duhul, sufletul şi cu trupul, Domnului. Trebuie să ne încredem în El nu doar în privinţa mântuirii sufletului nostru, ci şi în ce priveşte direcţia vieţii noastre. Trebuie să fie o predare fără rezerve. În continuare trebuie să manifestăm o neîncredere sănătoasă faţă de eul nostru, o recunoaştere a faptului că nu ştim să alegem ce-i mai bun pentru noi, că nu suntem capabili să ne călăuzim singuri. Ieremia a exprimat foarte bine acest lucru: „Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii" (Ieremia 10:23).