Ultima secţiune a cărţii, care se ocupă de soţia ideală, este redată sub forma unui acrostih, în cadrul căruia fiecare verset începe cu o literă a alfabetului ebraic în ordinea corespunzătoare. Traducerea lui Knox în limba engleză încearcă să reproducă stilul specific acrostihului original, folosind douăzeci şi două din cele douăzeci şi şase de litere ale alfabetului englez.
O soţie virtuoasă (în româneşte: „cinstită", n.tr.) este o femeie capabilă, harnică, vrednică şi bună. Valoarea ei nu se poate măsura, ea fiind mai de preţ decât mărgăritarele. Soţul ei poate avea încredere deplină în ea, fără să trebuiască să se teamă că va duce lipsă de câştig cinstit. Ea depune eforturile cele mai asidue pentru a-i fi de ajutor şi niciodată nu refuză să coopereze.