Capitolul se încheie cu două versete ce par detaşate de restul versetelor care le preced. Iată cum le parafrazează Williams:
Dacă omul neputincios, în nebunia lui, s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu sau chiar şi-a permis să gândească gânduri rele la adresa Lui, atunci să asculte glasul înţelepciunii şi să-şi acopere gura cu mâna; altminteri ce va urma va fi aidoma laptelui bătut, nasului strâmbat sau mâniei ieşite din matcă.