Agur a observat şi a regrupat, pentru instruirea noastră, pe de o parte lucrurile periculoase sau odioase, iar pe de altă parte pe cele înţelepte sau frumoase. Pofta ochilor şi cea a cărnii cer şi una şi alta să fie satisfăcute: „Dă, dă“! Amândouă au aceeaşi mamă nesătulă: lipitoarea, adică această sete de bucurie lipită de fiecare om pentru a-i devora viaţa (v. 15, 16). La aceste pofte se adaugă mândria (1 Ioan 2.16); ea se manifestă în mai multe feluri, însă versetul 17, care trebuie privit cu maximă seriozitate de către toţi tinerii, pune în special accentul pe dispreţul faţă de autorităţi şi pe spiritul de independenţă. În paralel cu aceste principii ale lumii, versetele 18 şi 19 prezintă căile tainice ale lui Dumnezeu în judecată şi în dragoste.Versetele 21-23 enumeră patru lucruri detestabile, deoarece răstoarnă ordinea stabilită de Dumnezeu. Apoi ne învaţă că înţelepciunea merge la pas cu conştientizarea propriei slăbiciuni, cu chibzuinţa, cu încrederea, cu comuniunea, cu simţământul nimicniciei (v. 24-28), în timp ce frumuseţea este legată de umblare (v. 29-31). Câte lecţii învăţăm de la un om care se declară prost, dar pe care smerenia îl aşază cu siguranţă în rândul celor pe care Dumnezeu îi socoteşte înţelepţi! (1 Corinteni 1.26-29; 2.12,13; 8.2).