Paragraful acesta preamăreşte virtuţile vieţii agricole, punând însă accentul pe rolul important pe care îl joacă în agricultură hărnicia agricultorului. În creşterea vitelor şi a turmelor este nevoie de multă truda şi grijă neîncetată. Prosperitatea păstorului se întreţine doar prin eforturi constante. Asta se aplică la fel de bine şi la păstorirea oilor dintr-o biserică locală.
Bogăţiile nu durează iar onorurile acordate de monarhi se veştejesc numaidecât, dacă nu sunt însoţite de eforturi permanente pentru achitarea cu brio de obligaţiile ce-i revin cuiva.
Mult se bucură agricultorul când vede că recolta s-a făcut, că seminţele au încolţit. Mieii îi dau omului lână pentru confecţionarea hainelor iar cu banii obţinuţi din vânzarea caprelor se pot cumpăra alte terenuri de pământ. Şi astfel fermierul are belşug de hrană pentru familia sa şi pentru servitorii săi.