Mierea este bună, atunci când este consumată cu măsură, dar orice lucru de care se abuzează poate să te facă să-l deteşti. Noi trebuie să mâncăm pentru a trăi, iar nu să trăim pentru a mânca. Larry Christenson ilustrează acest principiu:
Nişte prieteni de-ai noştri au opt copii cărora le place foarte mult îngheţata. Într-o zi călduroasă de vară una din fetiţe a spus că ce bine ar fi dacă n-ar mânca decât îngheţată! Ceilalţi copii au fost de acord cu ea şi spre surprinderea lor tatăl a zis: „Foarte bine. Mâine veţi putea mânca oricâtă îngheţată doriţi. Nu vi se va da altceva de mâncare!" Copiii au chiuit de bucurie, aşteptând cu nerăbdare să vină ziua de mâine. A doua zi dimineaţa s-au aşezat la masă comandând fiecare tipul de îngheţată dorit: cu aromă de căpşuni, de ciocolată sau de vanilie. Şi li s-a dat ce au cerut - castroane întregi de îngheţată. Tot aşa şi la gustarea dinainte de prânz - iar îngheţată! La prânz iar îngheţată, de data aceasta în porţii mai mici. Când a venit timpul pentru gustarea dintre mese, mama lor tocmai scotea din cuptor nişte chifle şi aroma acestora a umplut toată casa. „Vai ce frumos miroase!" a spus micuţul Teddy. „Chifle proaspete, cum îmi plac mie!" şi s-a dus la dulapul din bucătărie să ia gemul cu care dorea să mănânce câteva din aceste chifle, dar mama sa l-a oprit.
„Ai uitat? Azi se serveşte doar îngheţată - şi numai îngheţată."
„Aşa e!"
„Vrei să-ţi dau o farfurie de îngheţată?"
„Nu, mulţumesc. Doar un con de îngheţată îmi ajunge."
Când a venit ora cinei, entuziasmul pentru îngheţată a dispărut aproape total. Stând în faţa farfuriilor cu îngheţată, Mary - la a cărei sugestie a început acest experiment - a privit spre tatăl ei şi a spus: „Nu am putea face schimb să primim o coajă de pâine în schimbul tuturor farfuriilor de îngheţată de pe masă?"