Nu dai dovadă de bunătate când îi permiţi unui copil să-şi facă de cap. Biblia nu aprobă delăsarea şi permisivitatea, ci, dimpotrivă, încurajează recurgerea la nuiaua îndreptării, asigurându-ne că copilul astfel disciplinat nu va muri. Înseamnă că, departe de a-i cauza moartea, bătaia îl va salva de la o moarte prematură, de la o moarte năprasnică. Îi va izbăvi sufletul din Şeol.
În loc să-şi disciplineze fiii îndărătnici, Eli i-a mustrat cu cuvinte foarte blânde: „De ce faceţi asemenea lucruri?" (1 Samuel 2:22-25). Şi prin asta a promovat o atitudine de permisivitate care a dus la prăbuşirea casei sale, a preoţiei şi, în cele din urmă, a însăşi naţiunii sale.
David a greşit şi el în domeniul educaţiei părinteşti. De pildă, pe Adonia niciodată n-a îndrăznit să-l supere prin vreo mustrare (1 Regi 1:6). După ce a comis două acte de trădare, încercând să pună mâna pe tron, Adonia a fost ucis de Solomon.