A practica judecata şi dreptatea este nu numai un lucru plăcut Domnului (v. 3), ci şi o bucurie pentru cel care-l face (v. 15). Mulţi oameni îşi închipuie că a fi creştin este o constrângere supărătoare. Dimpotrivă! Credinciosul care se află într-o stare spirituală potrivită îşi găseşte fericirea în ascultarea de Domnul şi, invers, ceea ce lumea numeşte bucurie n-are nicio atracţie pentru el (v. 17). Locuinţa celui înţelept conţine „o comoară scumpă“ (Cuvântul lui Dumnezeu pus în cinste) „şi untdelemn“ (puterea Duhului Sfânt: v. 20; comp. cu 1 Împăraţi 17.16). Pentru a umbla pe calea dreptăţii şi a bunătăţii (v. 21), cel înţelept are nevoie de această hrană, din care-şi va putea trage puterea spirituală necesară pentru a învinge şi pentru a-l doborî pe Vrăjmaş (v. 22; Eclesiastul 7.19). Ca şi puterea lui însă, nici înţelepciunea lui n-are nimic comun cu cea a omului, pentru că înţelepciunea omenească nu rezistă înaintea lui Dumnezeu (v. 30; 1 Corinteni 1.19). Să fim şi noi astfel de înţelepţi adevăraţi! Fie ca proviziile Cuvântului şi bucuriile Duhului să nu lipsească nicidecum din casele noastre şi ca noi să ne luăm puterea din ele! Nimeni să nu se asemene cu fecioarele nebune din parabolă, care nu aveau untdelemn în candele! (Matei 25).