Bogatul îşi pune încrederea în bogăţiile sale, crezând că acestea îl pot ocroti. După socoteala lui el crede că ele vor fi ca un zid înalt, care să-l păzească de pericole de tot felul. Dar bogăţiile sale îl vor dezamăgi, când va avea mai mare nevoie de ele.
Versetul 10 este o realitate; versetul 11 este ficţiune. Omul neprihănit din versetul 10 se încrede în fapte, pe când bogatul din versetul 11 îşi pune încrederea în ficţiune, în închipuiri.