Primele şapte capitole se adresează, în principal, „fiului meu" - sintagmă ce apare de 15 ori. În aceste capitole simţim bătaia inimii unui părinte care doreşte tot ce e mai bun pentru copilul său. Ascultând de sfaturile părinteşti, un tânăr sau o tânără va evita cursele vieţii şi va dobândi experienţă de mare preţ în chestiunile practice ale vieţii de zi cu zi.
O, ce mult datorăm părinţilor evlavioşi şi în special mamelor evlavioase, cum ne reaminteşte Henry Bosch:
Mulţi oameni mari din trecut au fost nespus de binecuvântaţi prin ceea ce au învăţat pe genunchiul mamei lor. Gândiţi-vă numai la Moise, Samuel şi Timotei. Grija pe care nu avut-o mamele acestora de ei, influenţa evlavioasă exercitată asupra acestor lideri spirituali au dat roade bogate în vieţile lor. Gândiţi-vă apoi la Augustin, la John Newton şi la zeloşii fraţi Wesley. E posibil ca numele lor să nu fi luminat niciodată paginile istoriei dacă nu ar fi avut mamele evlavioase pe care le-au avut, ce i-au crescut în familii în care legea dragostei şi mărturia creştină au fost călăuza şi inspiraţia lor zilnică.