Un om priceput îşi fixează înţelepciunea ca ţel înaintea ochilor săi, pe care purcede apoi să-l atingă. În schimb nebunul nu are ambiţii bine definite. În loc să caute înţelepciunea, act care ar reclama un grad ridicat de disciplină din partea sa, ochii lui rătăcesc peste tot în lume, hrănindu-se cu tot felul de închipuiri.