Nechibzuit este omul care cheltuieşte o mulţime de bani pentru dobândirea multor cunoştinţe, fără ca să aplice apoi aceste cunoştinţe. Pentru a-ţi însuşi temeinic aceste cunoştinţe se cere să fii animat de motive bine stabilite. Trebuie să posezi „o minte dispusă să înveţe" (Moffatt).
Un al doilea sens al proverbului, mult mai plauzibil, pare să fie următorul: nebunul nu trebuie să-şi cheltuiască banii pentru dobândirea înţelepciunii, când de fapt nu posedă din start capacitatea de a pricepe. „Cum vine asta? Un preţ în mâna nebunului, ce doreşte să cumpere înţelepciune, când îi lipseşte capacitatea de a-si însuşi înţelepciunea? (Berkley). El crede ca poate cumpăra înţelepciunea, ca şi când ar fi o pâine, nerealizând că trebuie să aibă o inimă pricepută.