Am ajuns la versetul cheie al cărţii (vezi şi 9:10). Frica de Domnul este începutul înţelepciunii sau partea principală a cunoaşterii. Dacă cineva doreşte să fie înţelept, va trebui să înceapă prin a se închina şi a-L respecta din adâncul fiinţei pe Dumnezeu, încrezându-se în El şi ascultând de El. Ce ar putea fi mai rezonabil pentru o creatură decât să se încreadă în Creatorul ei? Pe de altă parte, ce poate fi mai lipsit de logica pentru un om decât să respingă Cuvântul lui Dumnezeu şi să trăiască după propriile sale idei? Înţelept este să te pocăieşti de păcate, să te încrezi în Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor şi apoi să trăieşti pentru El cu toată fiinţa, fiindu-I pe de-a întregul devotat.
Nebunii (proştii) dispreţuiesc înţelepciunea şi învăţătura. După cum înţelept în cartea aceasta este cel dornic şi dispus sa înveţe, nebunul (sau prostul) este cel căruia nu poţi să-i spui nimic, pe care nu ai voie să-i înveţi. Este cei implacabil şi încrezut, care nu învaţă decât dacă trece prin mari greutăţi, şi chiar şi atunci nu e sigur că va învăţa.