Doctrina acestui verset trebuie studiată în lumina tuturor celorlalte versete din Scriptură pe această temă. Nicidecum nu se poate interpreta în sensul că omul ar putea fi mântuit prin manifestarea unei atitudini de milostenie şi de sinceritate. Mântuirea este numai prin har, prin credinţa în Domnul. Numai în măsura în care îndurarea şi, adevărul sunt semnele existenţei unei credinţe mântuitoare se poate spune că acestea îl curăţă pe un om de fărădelege.

A doua parte a proverbului este clară, cel puţin la prima privire, încrezându-se în Domnul, oamenii pot scăpa de necazuri şi nenorociri.