Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. El ştie că dacă nu munceşte, nu va primi salariul. Or, fără bani nu va putea cumpăra alimente de la băcănie. Prin urmare, dacă s-ar întâmpla să se lase la un moment dat de lucru, foamea l-ar îndemna să reia munca.
Principiul este adevărat şi în domeniul spiritual. Când ne dăm seama de profunda noastră nevoie spirituală, suntem împinşi către Cuvântul Iui Dumnezeu şi către rugăciune.