Numele Iehova (Domnul) apare de nouă ori în primele unsprezece versete ale capitolului 16. Omul poate face planuri din timp, dar Domnul este suveran, anulând toate cuvintele omului, întru împlinirea planurilor sale. „Omul propune dar Dumnezeu dispune."
De pildă, Balaam a vrut să-l blesteme pe Israel, dar cuvintele ce i-au ieşit din gură au fost, în realitate, o binecuvântare (Numeri 22:38; 23:7-10). Sau să luăm exemplul lui Caiafa, care a rostit cuvinte ce au depăşit propria sa înţelepciune (Ioan 11:49-52). Irod şi Pilat au conspirat pentru a-I face lui Isus ceea ce Dumnezeu deja rânduise să facă (Fapte 4:27, 28).
Proverbul ar mai putea însemna că deşi copiii lui Dumnezeu persecutaţi plănuiesc adesea dinainte ce să spună la procesul lor, Dumnezeu le dăruieşte cuvintele adecvate la vremea potrivită (Matei 10:19).