Proverbul acesta poate fi examinat din două unghiuri. În primul rând ar putea fi considerat o descriere a doi oameni diferiţi - cel rătăcit, care părăseşte cărarea şi cel ce nu vrea să se lase învăţat (cel ce urăşte mustrarea), şi a pedepselor pe care le merită: unul este aspru corectat iar celălalt moare. Sau e posibil ca proverbul să descrie unul şi acelaşi om, în ambele segmente. Mai întâi rătăcirea lui îi atrage o aspră corectare. Dar el refuză să înveţe din această experienţă, drept care îşi va pierde viaţa. Structura specifică poeziei ebraice (paralelismul) face ca a doua variantă să fie cea plauzibilă.