Putem privi proverbul acesta în două modalităţi: mai întâi, omul care nu posedă nimic de natură materială poate crea impresia că este bogat, pe când unul care dispune realmente de o mulţime de bani poate părea că este sărac.
Sau proverbul ar putea însemna următorul lucru: milionarul fără Dumnezeu este în realitate foarte sărac pe plan spiritual, pe când până şi cel mai umil credincios, deşi este sărac pe plan financiar, este un moştenitor al lui Dumnezeu şi e moştenitor cu Isus Cristos. Morgan ilustrează principiul:
În vremea noastră avem o mulţime de oameni care s-au îmbogăţii şi totuşi nu au nimic. Ei au strâns averi uriaşe, dar nu dispun de o putere de cumpărare în privinţa adevăratelor lucruri ale vieţii. Ele nu le pot asigura sănătate, nu le aduc fericire adevărată şi adesea distrug până şi pacea care o mai au. Pe de altă parte sunt cei care s-au sărăcit pe ei înşişi, devenind, prin asta, bogaţi în cel mai adevărat sens al cuvântului. Cum se explică asta? Soluţia nu se găseşte în punerea accentului, în fiecare din aceste declaraţii contrastante, asupra cuvântului „sine." Este imposibil să judecăm această afirmaţie la justa ei valoare fără să ne gândim la Cel care a devenit înţelepciunea întrupată.