Cel drept urăşte orice fel de necinste, dar cel rău „acţionează ruşinos şi dezgustător” (RSV). J. Allen Blair ilustrează acest adevăr din viaţa unui mare american:

Se spune că Abraham Lincoln nu accepta nici un caz în care clientul său nu avea de partea sa dreptatea. Odată un om a venit să-i angajeze serviciile. Lincoln şi-a aţintit privirea în tavan, ascultând însă cu atenţie prezentarea faptelor pertinente cazului. Deodată s-a întors spre prezumtivul său client, spunând: „Ai destule temeiuri în drept, din motive tehnice, dar cazul dumitale stă foarte şubred pe temeiul echităţii şi justiţiei. Va trebui să angajezi serviciile altui avocat care să te ajute să câştigi, pentru că eu nu mă pot angaja la una ca asta. În tot timpul cat aş pleda în faţa juriului, m-aş gândi: Lincoln, eşti un mincinos! Or, nu se ştie dacă nu cumva aş uita unde mă aflu şi aş rosti aceste cuvinte cu glas tare."

Minciuna şi toate formele de vinovăţie întristează inima lui Dumnezeu. Nici un creştin nu are voie să mintă sau să înşele, indiferent de consecinţele pe care şi le-ar atrage printr-o atare acţiune. Dacă va comite totuşi aceste păcate, nu va înainta în lucrurile lui Dumnezeu.