G. Apel adresat Israelului să se pocăiască
Versetele 1-3 constituie răspunsul lui Israel la chemarea Iui Dumnezeu să se pocăiască (5:15). La început pare o pocăinţă sinceră şi din inimă, dar când este privită mai de aproape, se constată că nici un păcat nu a fost mărturisit pe nume. Pocăinţa este de suprafaţă, nesinceră. Lucrul acesta reiese din continuarea mustrărilor adresate de Dumnezeu naţiunii în restul capitolului. Adevărata pocăinţă nu va veni decât în ultimul capitol. Acolo naţiunea renunţă la idolatria ei şi recunoaşte că are nevoie de harul lui Dumnezeu.
Versetul 2 ar putea conţine o aluzie la învierea lui Cristos, care a avut loc după două zile şi a treia zi. Dacă aşa stau lucrurile, restaurarea naţională a Israelului este întemeiată şi prefigurată de învierea lui Cristos. Sau ar putea fi o referire la ultimele trei „zile" ale Perioadei Marii Strâmtorări. Pocăinţa Israelului şi jalea sa depăşesc cadrul primelor două zile. Apoi naţiunea este renăscută a treia zi şi Mesia îşi face apariţia.