În ziua aceea, Iezreel (Israel) nu va mai însemna împrăştiat, ci semănat. Oamenii vor fi semănaţi în propria lor ţară. Cerul şi pământul se vor uni în a-i binecuvânta şi a-i face roditori. Williams explică paragraful cu multă pricepere, după cum urmează:
Iezreel (Israel), ca semănat de Dumnezeu în patrie (v. 23), va striga grâului, vinului şi untdelemnului să-i acopere nevoile. Ei vor striga pământului să le dea roadele. Pământul va striga cerurilor să-şi dea ploaia necesară, ca să se coacă roadele. Iar cerurile vor striga către Iehova să le umple cu apa necesară şi de acolo nu se va mai face nici un apel, căci El este Marea Cauză Primară! Ca răspuns la apel El va umple cerurile cu umezeală, iar acestea o vor vărsa pe pământ. Pământul va produce grâul, vinul şi untdelemnul, iar Israel va avea provizii de hrană din belşug, legate printr-o legătură a dragostei. Apoi Dumnezeu va avea milă de Israel, o va recunoaşte ca popor al Său iar Israel îl va recunoaşte ca Dumnezeu al ei.