Oamenii se făleau că nu au nevoie de Dumnezeu sau de rege. În asta vedem cât de departe a rătăcit naţiunea Israel, de ce mare cădere a avut parte. Iniţial pe Muntele Sinai israeliţii au făgăduit să se lase conduşi de Dumnezeu prin intermediul lui Moise şi Aaron. După aceea a urmat o îndelungată, continuă şi tot mai adâncă cădere în jos, o apostazie, ce a ajuns în punctul în care ei n-au mai acceptat nici măcar - un rege să domnească peste ei. Această înaintare a declinului lor spiritual se vede prin formele succesive de guvernământ împotriva cărora s-au răsculat:

(1) împotriva lui Dumnezeu (adică a teocraţiei);

(2) împotriva lui Moise (profetul şi dătătorul legii);

(3) împotriva lui Iosua (general militar şi spiritual);

(4) împotriva judecătorilor (guvernul judiciar);

(5) împotriva regilor (monarhiei);

(6) şi în fine nu au mai vrut să aibă nici un rege (anarhie - absenţa oricărui guvern).

Ei au încheiat legăminte prin jurăminte lipsite de conţinut; prin urmare, judecata va acoperi ţara ca buruiana otrăvitoare.