Aceste versete anticipează capitolele următoare, descriind norul de glorie ce acoperea cortul întâlnirii - ziua norul... iar noaptea avea înfăţişarea unui foc. Ori de câte ori se ridica norul de pe cort, israeliţii trebuiau să strângă tabăra şi să pornească din nou marşul lor înainte. Când norul se oprea deasupra cortului, oamenii trebuiau să se oprească şi să-şi întindă corturile. Desigur, norul era un simbol al lui Dumnezeu care îşi conducea poporul Deşi Domnul nu ne mai conduce într-o manieră atât de vizibilă în vremea noastră (asta pentru că noi umblăm prin credinţă, nu prin vedere), principiul rămâne valabil: să pornim la drum doar atunci când El a iniţiat deplasarea, şi nici măcar cu o clipă înainte, conform proverbialei zicători: „darkness about going is light about staying", [adică, în traducere aproximativă: „întunericul din timpul deplasării este lumina din timpul şederii", n.tr.].