E. Legea nazireatului (cap. 6)
Termenul „nazireat" provine din rădăcina cuvântului „a separa". Jurământul de nazireat era un jurământ voluntar pe care un bărbat sau o femeie puteau să-l facă pentru o perioadă precizată de timp. Mişna afirmă că jurământul de nazireat putea dura până la 100 de zile, deşi de obicei se întindea pe treizeci de zile. În unele cazuri rare, oamenii erau nazirei pe viaţă - de ex. Samuel, Samson, Ioan Botezătorul. Jurământul conţinea trei prevederi:
1. El nici nu mânca, nici nu bea rodul viţei de vie - inclusiv oţet, vin, must, struguri sau stafide (v. 2-4);
2. nu-şi tăia părul (v. 5);
3. nu se apropia de un mort (v. 6-8).
Vinul este un simbol al bucuriei oamenilor. Părul lung, ce pentru bărbat este o ruşine, reprezintă un semn al umilinţei. Iar trupul unui mort produce întinare.
Astfel nazireatul era şi este o enigmă pentru copiii acestei lumi. Pentru a fi bucuros, el se retrăgea din bucurie; pentru a fi puternic, se făcea pe sine slab; iar pentru a-şi iubi rudele, şi le „ura" (Luca 14:26)