Preotul prepara amestecul de apă şi ţărână într-un vas de lut. Apoi o aducea la altar înaintea Domnului, îi despletea părul şi aşeza jertfa de mâncare în mâinile ei. După aceea îi cerea să fie de acord cu jurământul conform căruia în caz, de vinovăţie va fi blestemată. După ce scria blestemele într-o carte şi le rădea, introducându-le în băutura amară, legăna jertfa de mâncare înaintea Domnului, ardea o mână din această ofrandă pe altar, după care o punea pe femeie să bea apa. Afirmaţia din versetul 24 conform căreia femeia trebuia să bea apa este repetată în versetul 26. Dar femeia nu bea decât o singură dată. Dacă era vinovată, judecăţile proferate veneau peste ea, inclusiv sterilitatea. în schimb, dacă era nevinovată, era pronunţată curată, liberă de pedeapsă şi putea trăi în continuare o viaţă normală de căsnicie, putând naşte copii. Versetele 29-31 sunt un rezumat al judecăţii geloziei.

Gelozia poate distruge o căsnicie, fie că există temeiuri, fie că nu. Ritualul acesta asigura o modalitate de rezolvare a chestiunii, odată pentru totdeauna. Judecata lui Dumnezeu cădea asupra părţii vinovate iar partea nevinovată era eliberată de sentimentul de suspiciune faţă de soţia sa.

Unii cercetători ai Bibliei cred că această secţiune va avea o aplicaţie specială în viitor, când naţiunea Israel va fi supusă la probă pentru necredincioşia ei faţă de Iehova.