Exod 25:15 spune: „Drugii vor sta în inelele chivotului şi nu vor fi scoşi din ele." Dar versetul 6 spune că preoţii „vor vârî drugii." O soluţie propusă de Keil şi Delitzsch în comentariul lor este că versetul 6 ar putea fi tradus astfel: „vor ajusta drugii pentru transportul chivotului".
Mai întâi sunt menţionate îndatoririle chehatiţilor (v. 4-20). Aaron şi fiii lui aveau îndatorirea de a strânge tabernacolul şi vasele sacre (v. 5-13). Chivotul (v. 5,6), masa pâinii punerii înainte (v. 7,8), sfeşnicul de aur (v. 9,10), altarul de aur (v. 11), sculele (v. 12) şi altarul de bronz (v. 13,14) trebuiau acoperite cu o învelitoare de piei de viţel de mare. Ceilalţi fii ai lui Chehat au primit însărcinarea de a transporta aceste articole acoperite. (Ligheanul nu este pomenit aici, dar desigur şi pe acesta l-au transportat fiii lui Chehat.) Ei nu aveau voie să se atingă de ele, nici măcar să le privească atâta timp cât erau descoperite, în caz contrar fiind pasibili de moarte (v. 15,17-20). Lui Eleazar, fiul lui Aaron, i s-a încredinţat sarcina tabernacolului şi a mobilierului său sacru (v. 16),
Perdeaua dintre Sfânta Sfintelor şi Locul Sfânt ascundea în permanenţă chivotul de privirile oamenilor (v. 5). Chiar şi atunci când israeliţii se deplasau, chivotul era acoperit cu aceeaşi perdea, care înfăţişează trupul Domnului nostru Isus Cristos. Până la Calvar, nimeni, în afară de marele preot, nu a avut voie să privească tronul lui Dumnezeu de deasupra chivotului. Abia atunci, la moartea Domnului pe cruce, s-a rupt, pe veci, perdeaua în două.