Dintre cetăţile de refugiu, trei urmau să fie amplasate de o parte a Iordanului iar alte trei de cealaltă parte a râului. Ucigaşul era urmărit, de obicei, de ruda apropiată a victimei, cunoscut sub denumirea de răzbunătorul. Dacă ucigaşul ajungea într-o cetate de refugiu, el era, cum am arătat, în siguranţă acolo, până la proces (v. 12). Cetăţile de refugiu nu asigurau însă adăpost unui ucigaş cu premeditare, adică unui asasin (v. 16-19). Crimele comise sub motivaţia urii sau a vrăjmăşiei se pedepseau cu moartea (v. 20, 21).