În capitolele acestea oamenilor li s-a amintit de ofrandele şi sărbătorile ce trebuiau organizate în ţară.
Ofrandele zilnice:
Jertfa mistuită de foc, dimineaţa şi seara, împreună cu ofranda de mâncare şi ofranda de băutură
În fiecare zi din viaţă, câtă vreme exista templul, următoarele jertfe trebuiau aduse dimineaţa şi seara (Num 28:3-8): în fiecare dimineaţă şi seară se aducea ca jertfă mistuită de foc un miel de parte bărbătească de un an, fără pată sau cusur. Împreună cu acesta se aducea o ofrandă de cereale alcătuită dintr-o efă de floarea făinii amestecată cu un sfert de hin de untdelemn curat. De asemenea se aducea ofranda de băutură alcătuită dintr-un sfert de hin de vin.
Apoi mai era ofranda de tămâie ce preceda aceste ofrande dimineaţa şi le urma seara. Atâta timp cât a existat un templu al evreilor această rutină a jertfelor a continuat fără întrerupere. Era un fel de curs neîntrerupt al jertfelor legate de preoţie. Moffatt se referă la „monotonia leviţilor" care, zi de zi, aduceau aceste jertfe, în cadrul unui proces neîntrerupt. Dar după toate acestea, oamenii nu erau izbăviţi de conştiinţa păcatului, nu erau eliberaţi de sentimentul înstrăinării şi despărţirii de Dumnezeu.