Suntem deci îndatoraţi faţă de fetele lui Ţelofhad. Ele ne dau o lecţie de mare preţ, mai mult, purtarea lor a fost pricina descoperirii unui nou adevăr, care trebuia să fie temelia unei orânduieli dumnezeieşti pentru toate vârstele de oameni viitoare. Dumnezeu a poruncit lui Moise şi ia zis: „Când un om va muri fără să lase fii, să treceţi moştenirea lui asupra fetei lui” (Numeri 27:8).
Aici avem o mare orânduire privitoare la moştenire, despre care, omeneşte vorbind, n-am fi ştiut nimic fără credinţa şi purtarea credincioasă a acestor femei alese. Daca ar fi ascultat de glasul temerii şi necredinţei; dacă n-ar fi voit să se înfăţişeze înaintea adunării pentru cererea drepturilor credinţei, nu numai ca ar fi pierdut moştenirea şi binecuvântarea lor personală, ci pentru viitor toate fetele din Israel, care sar fi găsit într-o stare asemănătoare, ar fi fost la fel lipsite de partea lor de moştenire. Pe când, lucrând în puterea credinţei, ele îşi păstrează moştenirea, dobândesc binecuvântarea şi primesc mărturia lui Dumnezeu, numele lor strălucesc pe filele insuflate şi purtarea lor a fost pricina unei hotărâri dumnezeieşti, care trebuia să cârmuiască toate vârstele de oameni viitoare.