Dând dovadă de abnegaţie, Moise s-a gândit la necesitatea asigurării unui succesor care să conducă poporul şi astfel a fost desemnat Iosua, fiul lui Nun, ca succesor al său. Preoţia şi, mai târziu, monarhia în Israel se transmiteau de obicei de la o generaţie la alta în cadrul aceleiaşi familii. Dar succesorul lui Moise nu era fiul, ci slujitorul său (Ex. 24:13).