A doua zi dimineaţa Balac l-a dus pe Balaam pe un munte înalt (Pisga) de pe care au privit corturile israeliţilor. Ulterior, de pe acelaşi munte, Moise avea să arunce o singură privire spre Ţara Promisă,
pentru ca apoi să moară (Deut. 34:1, 5). Capitolul acesta şi următorul conţin patru rostiri memorabile făcute de Balaam cu privire Ia Israel. Primele trei au fost precedate de jertfirea a şapte tauri şi şapte berbeci, ca arderi-de-tot. Primul oracol a exprimat incapacitatea lui Balaam de a blestema un popor pe care Dumnezeu nu l-a blestemat. Oracolul i-a prezis Israelului o viaţă de izolare faţă de celelalte naţiuni, „Neamurile", precum şi descendenţi fără număr. Israelul este înfăţişat ca un popor neprihănit, al cărui destin finai va fi de invidiat (v. 7-10). în zadar a protestat Balac împotriva acestei binecuvântări, căci profetul a trebuit să rostească doar cuvântul Domnului.