1. Balac îl cheamă pe Balaam (22:2-40)
Când moabiţii, din sud, au aflat că amoriţii au fost cuceriţi, s-au îngrozit, dar după cum reiese din Deut. 2:9, fără rost. Prin urmare, regele Balac a angajat serviciile lui Balaam, pe care i-a solicitat să blesteme Israelul. Deşi era profet păgân, Balaam avea, pare-se, cunoştinţe despre Dumnezeul cei adevărat. Domnul S-a folosit de el pentru a revela ce gândea El cu privire la punerea deoparte a Israelului, justificarea, frumuseţea şi gloria sa. Prima încercare de a-l determina pe Balaam să blesteme este consemnată în versetele 7-14. Mesagerii lui Balac s-au înfăţişat înaintea lui Balaam cu răsplata ghicirii, adică recompense pe care urmau să i le dea dacă va reuşi să pronunţe un blestem împotriva Israelului. Dar Dumnezeu i-a spus să nu blesteme Israelul, deoarece Domnul l-a binecuvântat. Balac înseamnă „risipitor". Balaam înseamnă „înghiţitor al poporului" sau „derutător al poporului".