Când oamenii au ajuns la Munteie Hor, în apropiere de graniţa cu Edomul, venind de la Cadeş, Aaron a murit, funcţia sa fiind preluată de fiul său, Eleazar (v. 22-29). Iată ce scrie Matthew Henry pe această temă:
Aaron, deşi moare pentru actul său de fărădelege, nu este omorât ca un făcător de rele, printr-o urgie sau mistuit de foc din cer, ci moare în linişte, încununat de cinste. El nu este nimicit din poporul său, cum sună expresia prin care se descrie de obicei moartea năprasnică a celor loviţi de mâna justiţiei divine. Mai degrabă, el este adăugat la poporul său, ca unul care a murit în braţele harului divin. ... Moise, care, cu mâinile sale proprii l-a îmbrăcat prima oară pe Aaron cu veşmintele preoţeşti, acum îl dezbracă de acestea. Aceasta pentru că, în semn de reverenţă faţă de instituţia preoţiei, nu se cădea ca Aaron să moară îmbrăcat în aceste veşminte.