Oamenii care s-au plâns împotriva lui Moise şi a lui Aaron din pricina lipsei de apă erau dintr-o generaţie nouă, dar se purtau întocmai cum se purtaseră şi părinţii lor (v. 2-5). Domnul i-a spus lui Moise sa vorbească stâncii, aceasta urmând să dea apă. El trebuia să ia toiagul lui Aaron, ce fusese depus în cortul întâlnirii (v. 9; cf. 17:10), deşi în versetul 11 acesta este redat drept „toiagul lui". Toiagul lui Aaron a fost toiagul preoţiei; toiagul lui Moise a fost toiagul judecăţii şi al puterii.