Preoţilor li se permitea să aibă o anumită porţiune din diversele jertfe, în chip de compensaţie (v. 8-11). De asemenea le reveneau roadele dintâi din untdelemn, vin, grâu şi fructe (v. 12, 13); de asemenea aveau parte din lucrurile închinate Domnului (v. 14) şi din întâii născuţi. În cazul fiilor întâi născuţi şi al animalelor necurate, preoţii primeau banii pentru răscumpărare în schimbul fiilor sau al animalelor, în cazul animalelor de jertfa, întâiul născut era adus Domnului ca jertfă iar preoţii îşi primeau partea lor (v. 17-19). Legământul sării din versetul 19 subliniază inviolabilitatea şi permanenţa acestui legământ. Preoţii nu au primit nici un teren de pământ, deoarece Domnul trebuia să fie partea lor specială şi moştenirea lor (v. 20).